Trăiești în versuri, dar urăști poeții!

Tu, omule, parfum de păpădie
Statistică, o cifră sau un număr,
Carcasă efemeră pământie
Cu moartea tatuată chiar pe umăr

Avid de-acumulări fără substanță
Cerșești doar virgule în fraza vieții,
Arhanghelii îi ții prea la distanță
Trăiești în versuri, dar urăști poeții!

Și joci un teatru care te consumă,
Dar nevăzând prin ochii mult prea goi
Că unu și cu unu luați în sumă
Înseamnă totul, nu un simplu doi

Ești singura făptură zămislită
Ce a uitat demult de Creator,
Diavolul, păcatul tău imită
Fără succes, e simplu amator

Substanța efemeră sigur trece,
În schimb, iubirea ruptă din AMIN
E diferența de la zero rece
La infinitul, parte din divin